CONFRUNTAREA DIRECTA FARA PRECEDENT, A AVUT LOC IN SEDIUL ICR - NEW YORK

Ma numesc Robert Horvath, sunt de profesie cineast, absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti (IATC) si am lucrat la multe studiouri din Romania, indeosebi la Televiziunea Romana.

Actualmente, imi continui activitatea la studioul meu de film, “DEVARTES FILM INTERNATIONAL”, cu sedii in Manhattan (New York) si Tokio. Sunt cunoscut, de asemenea, in calitate de grafician, ilustrator si pictor.
La Institutul Cultural Roman din New York, un eveniment dedicat special Holocaustului din Romania din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial.
 La aceasta manifestare a participat si o delegatie din Romania, remarcandu-se prezenta istoricului Alexandru Florian .

Redau mai jos interventia mea de la acest eveniment. Cuvintele sunt traduse din limba engleza, deoarece la ICR din New York este inca interzisa folosirea limbii romane!

Doamnelor si Domnilor,
 
Deoarece v-ati referit in expunerea Dvs. la necesitatea ca generatiile viitoare sa afle adevarul despre tragedia Holocaustului si pentru ca astazi copiii invata la scoala ca romanii sunt vinovati de genocid, as vrea ca ei sa afle si faptul ca romanii au fost aceia care au salvat intreaga populaltie evreiasca de pe teritoriul actual al Romaniei. Asistam la un fapt poate unic in istoria celui de al Doilea Razboi Mondial, anume acela ca un om s-a opus presiunii germane, salvand mai mult de jumatate milion de oameni de la pieire. 
Acest miracol romanesc se datoreaza in primul rand pozitiei intransigente si plina de curaj a maresalului Ion Antonescu. In al doilea rand, mai trebuie tinut cont si de caracterul specific al societatii romanesti din perioada respectiva. Ma refer aici la Ion Bratianu, Iuliu Maniu, la partidele istorice, la Regina Elena, la Dr. Lupu, la Patriarhul Nicodim, la Mitropolitul Balan, la intreaga Biserica Ortodoxa Romana si la multi altii care au pus umarul la salvarea evreilor. Cred insa ca factorul principal il reprezinta mentalitatea, psihologia si omenia romanilor.
Care sunt faptele istorice? 
Dupa inceperea razboiului, se desfasoara foarte rapid operatiunile militare in Basarabia si Bucovina de Nord, unde este masacrata populatia evreiasca si unde fortele romanesti coopereaza cu cele ale germanilor. 
In curand, in spatele frontului, apar comandourile germane specializate in operatii de “curatire” si, paralel, incep deportari de familii intregi din populatie evreiasca, dincolo de Nistru, in Transnistria.
 Pentru mine, moartea chiar si numai a unui singur om nevinovat reprezinta o tragedie, dar trebuie sa iau in consideratie si statistica.
Pentru ca subiectul este foarte controversat, las la aprecierea audientei sa deduca adevarul – din diferite surse.
 Una dintre ele ar fi “Enciclopedia Iudaica”, o lucrare de referinta, in care se mentioneaza cifra de 40.000 de morti, plasand Romania pe locul 10, ca vinovatie, in timp ce raportul Dvs., al Comisiei, se refera la 420.000 de victime, Romania ajungand pe locul 2, imediat dupa Germania. Tinand seama de paritatea po***tiei, Romania devine, nici mai mult, nici mai putin, prima “Killing-machine” din istoria celui de al Doilea Razboi Mondial!
In aritmetica Comisiei se adauga si Ardealul de Nord, acolo unde populatia evreiasca a fost decimata, numai ca, atunci, Ardealul de Nord se afla sub controlul maghiar. Dumneavoastra mai treceti cu vederea si alte fapte: ca toti barbatii evrei in putere au fost incadrati in Armata Rosie, ca o mare parte din poppulatie a fugit in interiorul Rusiei si ca foarte multi evrei au murit de moarte naturala sau de boli contagioase (tifos), de care a suferit intreaga popopulatie, inclusiv Armata Romana.
Responsabilitatea Guvernului Romaniei in aceste evenimente este mare, dar este greu sa fie separata de responsabilitatea germanilor.
Ma voi ocupa in continuare de momentul crucial, anul 1942, care este sters cu buretele sau distorsionat ca semnificatie istorica.
 Mihai Antonescu, Ministrul de Externe, se intalneste cu Hitler, in acea toamna, si ii comunica hotararea de a nu-i preda pe evreii din Regatul Romaniei.
 Vreau sa va mai amintesc, domnule Florian doua documente semnificative, pe care sper si cred ca le cunoasteti: la o saptamana de la aceasta intalnire istorica, Ion Antonescu declara, intr-o sedinta a Consiliului de Ministri: “Nu voi face jocul rasist al germanilor si ii voi slava pe toti evreii mei”; dupa alte doua saptamani, la o alta sedinta a Consiliului de Ministri, Ion Antonescu declara:
   “Eu mi-am dat cuvantul sa asigur viata si libertatea evreilor si ma voi tine de cuvant”. 
Toamna lui 1942 pecetluieste pentru totdeauna salvarea unei intregi populatii de la moarte, condamnata la “solutia finala” de catre Hitler.
Ma voi referi acum la Raportul Comisiei Holocaustului, lucrare unde o reala tragedie este folosita pentru anumite interese politice.
 In 2002, Guvernul Romaniei, bazandu-se pe documentele Arhivei Nationale si in conjunctie cu toate documentele primite de la Muzeul Holocaustului din Washington, DC, decreteaza, fara echivoc, ca pe teritoriul Romaniei nu a avut loc Holocaustul. La mai putin de doi ani, insa, Guvernul Romaniei isi schimba pozitia, infiintand o Comisie care, bazandu-se pe exact aceleasi documente, decreteaza ca in Romania a avut loc un genocid de proportii inimaginabile. Comentariile sunt de prisos!
Vreau sa mai spun asistentei ca Raportul Wiesel de cercetare a crimelor Holocaustului reprezinta un atac fara precedent la adresa demnitatii romanilor.
 In concluzia raportului se spune: “Romanii sunt vinovati de genocid, chiar daca in anumite regiuni au supravietuit evrei”. 
Inainte de a intra in fondul problemei, doresc sa mai remarc ca “anumite regiuni” reprezinta, de fapt, Romania de baza, Romania esentiala, adica in actualele ei granite. 
Raportul arunca o vina colectiva, acuzand de genocid intreaga populatie romaneasca. 
Aceasta idee de vina colectiva apartine ideologiei fasciste si/sau comuniste, aruncand vina – reala sau imaginara -
catorva asupra unei intregi colectivitati nationale, rasiale sau sociale. Iar o vina colectiva nu are ce cauta in discursul unei democratii! Se merge atat de departe incat se spune ca majoritatea populatieii romanesti a sprijinit Holacaustul!
Ma intreb: oare cum a fost posibil asa ceva, cand faptele din Bucovina si Basarabia au fost foarte putin cunoscute de populatietie. 
Eu personal am plecat la 32 de ani din Romania si nu am auzit niciodata despre aceste evenimente. 
Romania este prezentata in acest material ca o tara fascizata si complet rasista.
 As vrea sa-i amintesc domnului general si cercetator istoric faptul ca fascismul a fost lichidat in Romania cu ocazia rebeliunii legionare. Fragmentul care m-a intrigat profund este urmatorul:
 “Holocausul isi are radacini adanci in istoria si cultura romana”! 
Aceasta constatare aduce un atac frontal Istoriei Romaniei si nu scapa de aceasta decapitare niciun om politic, niciun partid istoric, niciun moment al istoriei si nici al monarhiei.
 Deci, Istoria Romaniei este prezentata de Comisie in primul rand ca o istorie a antisemitismului. 
Acelasi tratament i se aplica insa si Culturii Romanesti.
Nu scapa de “atentia” noii inchizitii nicio personalitate culturala, de la Alecsandri, Eminescu, Kogalniceanu, Hajdeu, Slavici etc., iar in epoca moderna nu scapa nici Emil Cioran, Noica, Mircea Eliade.
 Asadar, in opinia Comisiei, Cultura Romaneasca nu este importanta prin valentele sale universale, ci numai prin caracterul ei rasist si antisemit.
 Cu alte cuvinte, Mihai Eminescu si ceilalti piloni ai Culturii Romanesti sunt, nici mai mult, nici mai putin, vinovati pentru cauzarea Holocaustului. 
Cruciti-va, doamnelor si domnilor, Concluzia acestei Comisii a dat o unda verde unei adevarate “vanatori de vrajitoare”, avand ca victima cultura si limba nationala. 
Atentia este in primul rand indreptata asupra lui Mihai Eminescu si a lui Mircea Eliade,
ICR New York, deoarece am cerut sa se vorbeasca si romaneste la manifestarile organizate de Institut (pentru participarea din aceasta seara, a trebuit sa mi se dea o derogare speciala de la Washington!).
Vreau sa mai adresez cateva cuvinte doamnelor si domnilor din spatele meu, care striga, cu inversunare, sa nu fiu lasat sa mai vorbesc si sa fiu dat afara!
 Daca Dvs. mai sunteti azi in viata, aceasta i se datoreaza maresalului Ion Antonescu si – in primul rand – omeniei romanilor.
 Este greu pentru mine sa inteleg cum multi romani accepta orice compromis, inclusiv acest raport degradant. 
La fel, nu pot sa inteleg cum multi evrei, in loc sa fie recunoscatori si sa le arate gratitudine celor care le-au salvat viata, stau si asteapta sa le mai dea inca o palma. 
Un adevar spus doar pe jumatate seamana cu o minciuna. 
Pe fundalul unei tragedii adevarate, asistam aici la un atac fara precedent la adresa Istoriei si Culturii Romanesti. 
Daca vrem sa ne recastigam demnitatea, trebuie sa spunem adevarul intreg.
 Va multumesc pentru rabdarea si atentia Dumneavoastra.

ROBERT HORVAT DEVA 
Cineast 
PRESEDINTELE 
DEVARTES FILM INTERNATIONAL 
New York -Tokyo

PAS CU PAS, proiectul de distrugere a României se derulează implacabil

Motto: Cugetaţi, cugetaţi, cugetaţi…

PRELIMINARII LA DISPARIŢIA UNEI NAŢIUNI. Serial documentar pentru televiziune. Schiţa scenariului.

SEZONUL I – România şi românii.

8 EPISOADE:

1. Extincţia populaţiei. Emigrare masivă, forţată de slăbirea rapidă şi dramatică a economiei naţionale şi de existenţa unei săracii care plasează România pe locul doi în Europa, cu 40% din totalul populaţiei aflat sub pragul de subzistenţă – numărul românilor plecaţi la muncă în străi­nătate, numai pe parcursul anului 2009, a fost de circa 3.000.000 de persoane, urmaţi apoi anual de alte sute de mii -. Exodul creierelor – medici, ingineri, informaticieni, cercetători, specialişti din toate domeniile -.Natalitate în picaj accentuat– Romania se află în al 26-lea an de declin demografic. Dacă la începutul anului 1990 România avea 23,2 milioane de locuitori, în anul 2015 are o populaţie de sub 20 de milioane -. Creşterea ratei sinuciderilor – 8 persoane s-au sinucis pe zi, în 2011, în România, potrivit unui raport al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”.Sistemul medical în colaps – lipsa fondurilor de la bugetul de stat şi a medicilor etc. –Practicarea unui sistem de învăţământ total neperformant – dacă în 1930, potrivit recensământului, în România numărul analfabeţilor era de 9,8 milioane de persoane, iar în perioada comunistă, analfabetismul fusese aproape eradicat, în prezent, România a ajuns din nou ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa, cu peste 2 milioane. La bacalaureatul din iunie 2012, la 54 de licee din România niciun elev nu a reușit să promoveze examenul maturității. În 2013, rata medie de promovabilitate la examenul de bacalaureat a fost de 55,4% -.

CONCLUZII: “Ubi bene, ibi patria” (Unde este bine, acolo este patria) –sentinţă formulată de poetul roman Marcus Pacuvius (220-130 î.Hr.), citat de Cicero în Cartea a V-a din “Tusculanae Disputationes”, anul 45 î.Hr. Acest dicton latin, parafrazat sub formula „Ubi panis, ibi patria!„(Unde este pâine, este patria), a fost declarat deviza emigranţilor de pretutindeni, de scriitorul J.Hector St.John de Crevecoeur, în cartea sa „Letters from an American farmer”, publicată la Londra, în anul 1782.

2. Neantizarea teritoriului naţional. Vânzarea şi concesionarea de terenuri cetăţenilor străini, în baza unor legi inacceptabil de permisive. – S-a terminat cu „Nu ne vindem ţara!”-.Jupuirea României prin retrocedări frauduloase de bunuri immobile – case, terenuri/munţi, păduri etc. – chiar şi sate întregi(!) cu bisericile şi cimitirele lor, pădurile defrişate masiv imediat după dobândirea lor în instanţă-.Despăgubiri uriaşe, urmare a unor supraevaluări exaggerate – permise de o legislaţie special concepută pentru jaf şi acordate inclusiv cetăţenilor străini, printre care chiar şi moştenitori ai unor hortişti şi criminali de război(!).

CONCLUZII: „Corruptissima republica plurimae leges” (Statul cel mai corupt are şi cele mai multe legi), dicton al istoricul Publius-Cornelius Tacitus (55–115 d.Hr.).

3. Spolierea economiei naţionale. În “strategia “haotică a politicilor economice româneşti de după ’90, sigura certitudine predictibilă a fost corupţia. Desfiinţarea industriei– site-ul http://www.ziar15minute.net/2013/04/04/ prezintă o listă, cuprinzând 1256 de mari întreprinderi româneşti, cu peste 1000 de angajaţi pe unitate, unele ajungând la mai mult de 10.000 de salariaţi, care au fost distruse, falimentate sau privatizate fraudulos de către guvernele care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani -. Întreaga suprafață a României concesionată străinilor pentru exploatarea tuturor resurselor naturale (petrol, gaze, aur etc.), în condiţii dezavantajoase statului român. Cheltuieli imense din bugetul de stat pentru achiziţii păguboase dictate din exterior – fregate, avioane, armament etc. -. Un sistem financiar bolnav, cu o economie subterană uriaşă – în anul 2013, reprezenta 40 de miliarde de euro -, cu un mecanism de impozitare fiscală neeficient – în 2010 evaziunea fiscală a fost de 10 mld. Euro – şi având funcţionari corupţi până la cel mai înalt nivel – vezi cazul fostului şef al ANAF Sorin Blejnar -, cu împrumuturi uriaşe la bănci precum FMI şi BM – aflată la zero în 1989, la începutul anului 2010, România avea o datorie externă totală de 80,2 mld. Euro/numai într-un an, 2009, România a împrumutat 17,9 mld. Euro -.

CONCLUZII: Românii trăiesc drama unor fenomene economice care parcă fac parte dintr-o nedescoperită încă “Lege a distrugerii accelerate”. Ceea ce s-a construit în România în zeci de ani, dispare în luni, săptămâni şi zile. În 1916, poetul Octavian Goga aprecia în jurnalul personal că, în România, clasa politică era compusă în totalitate din secături. Câţiva ani mai târziu, referindu-se la aceeaşi categorie de persoane, dramaturgul Victor Eftimiu declama: „M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!”. O explicaţie a dezastrului economic în care a ajuns astăzi România este şi faptul că, printre cei care conduc politic destinele ţării de peste doua decenii, evoluează în exclusivitate secături, lichele şi canalii.

Gaura (neagră) din steag, simbolul, plin de semnificatii (sumbre) al “revoluţiei” din decembrie 1989

http://www.danceyou.info/tag/constitutie

4. Corupţia endemică. Şeful statului (!) – 68 de dosare penale: acuzaţii de fals, uz de fals, abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, bancrută frauduloasă, delapidare etc.-, prim-miniştri (!), miniştri, funcţionari la toate nivelurile, magistraţi, procurori, politicieni din întreg spectrul politic, parlamentari, baroni locali, “ciocoi” de toate dimensiunile şi culorile sunt cercetaţi sau chiar condamnaţi în afaceri monstruoase de corupţie şi de jefuire a avuţiei naţionale – în decembrie 2014, 32 de şefi de Consilii Judeţene, din totalul de 41, erau anchetaţi sau arestaţi preventiv pentru fapte de corupţie –. Şi, „cireaşă pe tort”, multe dintre aceste infracţiuni sunt muşamalizate de o justiţie politizată, selectivă, uneori implicată direct în fapte de corupţie de mare gravitate – a se vedea cazul procurorului şef(!) al DIICOT, Alina Bica şi cel al judecătorului la CCR (!), Toni Greblă. În privinţa „dispariţiei” Flotei României (peste 100 de nave comerciale, România pelocul 9 în topul mondial, în 1989), procurorii anticorupţie au decis neînceperea urmăririlor penale (NUP) pentru 7 persoane implicate, pe motiv că o expertiză proprie(!) a DNA a stabilit “un prejudiciu zero”(!), iar pentru fostul preşedinte Traian Băsescu, pe motiv că “faptele nu există”(!). Ce se poate deduce din aceste hotărâri ale procurorilor DNA? Eventual, ipoteza absurdă că un Triunghi al Brmudelor înghite nave româneşti, astfel că, pe cale de consecinţă, nu există vinovaţi („fapta nu există”) şi nu sunt pagube materiale („prejudiciu 0”). În mintea procurorilor DNA, singurii „iniţiaţi” ai naţiei, navele sunt undeva în zona esoterică a portului Constanţa, dar nu le vedem noi, proştii de români. Aşa ceva…?!?!

CONCLUZII: “România este mare, cine fură ăla are!”, „Ţara noastră îi bogată, fură tăţi şi nu să gată!”- ziceri din popor. „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!” – lozincă scandată la demonstraţiile de stradă.

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-16996675-

România este percepută drept una dintre cel mai corupte ţări din Europa

http://www.dantomozei.ro/2014/04/1

5. Distrugerea patrimoniului cultural naţional. Furtul la dimensiuni monstruoase,mai ales în perioada vidului legislativ de după 1989 – monede dacice, artefacte, obiecte de artă populară, tablouri, icoane, mobilier religios, bijuterii, elemente și chiar structuri din case populare – vezi şi afacerea GOJDU. -. Ministerul Culturii nu are o “Listă a monumentelor istorice” la zi, cu o evidenţă clară asupra fiecărui monument în parte – Aceasta deficienţă gravă, denotă lipsa evidentă de voință a factorilor decizionali, cu efecte devastatoare, în care distrugerile sunt aproape permise -.Restituiri ilegale de bunuri de patrimoniu. Neglijarea intenţionată a promulgăriiunei legislaţii protective pentru patrimoniul cultural naţional – lăsând cale liberă jafulu generalizat-. Fonduri nesemnificative, ca şi inexistente, alocate de la bugetul de stat – Ministerul Culturii are doar șase angajați care se ocupă de întregul patrimoniu cultural al României,la care se adaugă specialiştii de la cele câteva filiale din teritoriu. Zeci de şantiere arheologice au fost pur şi simplu abandonate.

CONCLUZII: “Patrimoniul cultural din România este o chestiune de siguranță națională”-citat din interviul acordat de Şerban Sturdza, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România,ziaristului Vlad Ignat şi publicat în ziarul Adevărul (27 martie 2013) şi în revista Historia (aprilie 2013).

Piese, de câte 1-1,5kg. (!) bucata, turnate din aur provenit de la monede Koson topite au fost vândute în străinătate ca fiind brăţări dacice şi, o parte (13, cântărind 12,633 kg), au fost răscumpărate ulterior, prin acţiuni ale Ministerului Culturii, cu sume exorbitante (6 milioane de Euro). Excrocheria îşi face efectul şi acum!

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/bratarile-dacice-turnate-in-secolul-xx-109776

http://pensiunea-scarisoara.ro/

În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat (!?) Castelul Bran, bun de patrimoniu inestimabil, reginei Maria. E un blestem faptul că în România s-au găsit nemernici prădători de ţară, de-a lungul tuturor timpurilor şi în toate structurile sociale. La moartea sa, regina nu a lăsat castelul ţării căreia i se cuvenea, ca bun de patrimoniu de neînstrainat şi l-a trecut în testament în proprietatea fiicei sale Ileana. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român, fiind amenajat şi administrat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată cu bani din bugetul statului român, în 1993.

La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice foarte controversate, castelul este retrocedat. La data de 1 iunie 2009, intră pe deplin în posesia habsburgilor moștenitori: Dominic, Maria Magdalena și Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.

Principalul vinovat al acestei acţiuni incalificabile împotriva patrimoniul cultural al României este fostul ministru al culturii Adrian Iorgulescu, implicat şi în alte afaceri necurate asemănătoare: retrocedarea Castelului Peleş, cazul aşa-ziselor brăţări dacice de aur etc.

Dar, e vinovată şi clasa politică de după 1989, în întregimea ei, pentru elaborarea legislatiei actuale, inadmisibil de permisivă când e vorba de avuţia naţiei.

La 15 ianuarie şi 26 februarie 2007, istoricul Mihai Pelin scria în „Cronica Română”: „Acum, Dominic de Habsburg vrea să vândă ceea ce i s-a oferit în conditii perfect ilegale… Ce ar mai trebui ca lui Adrian Iorgulescu să-i intre în cap că se joaca cu focul? Actualul guvern îl apară şi-i cântă în strună, dar n-ar fi exclus ca un alt guvern să-i ceară socoteală pentru escrocheriile puse astăzi în operă. Şi chiar dacă nici aşa ceva nu va surveni, omul oricum va rămâne în istorie ca un ministru pe care l-a durut undeva de soarta patrimoniului cultural naţional şi de soarta culturii, în general… În schimb, în Parlament se vorbeşte despre formarea unei comisii de anchetă, care să cerceteze condiţiile evident suspecte în care a fost cedat unui cetăţean străin un bun remarcabil de patrimoniu cultural şi istoric. Ii dorim succes, deşi ne îngrijorează faptul că această comisie va lucra sub girul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei a Camerei Deputaţilor, prin zelul căreia s-au acoperit destule matrapazlâcuri.” Ceea ce, din păcate, s-a şi întâmplat cu adevărat.

6. Slăbirea Bisericii Ortodoxe Române – Ortodoxia este percepută ca religie naţională în Romania, în primul rând datorită faptului că 86,8% din populație este de această confesiune (conf. recensământului din 2002) –. Scoaterea religiei din şcoli. Acceptarea pe teritoriul României a activităţii tuturor cultelor, sectelor, mişcărilor religioase esoteric – gen Biserica Scientologică -, şi a grupărilor spirituale –gen MISA -“Mişcarea pentru Integrarea Spirituală în Absolut”, iniţiată de Gregorian Bivolaru şi bazată pe practici sexuale neotantrice. Presiuni şi sprijin material din partea unor cercuri oculte din exterior pentru dezvoltarea în România a mişcărilor de emancipare a homosexualilor – având ca efecte directe disoluţia instituţiei familiei şi subminarea moralei creştine. Atacuri sistematice în mass-media –propagarea de informaţii denigratoare – şi în zona creaţiei artistice – filme, piese de teatru, artă plastică – blasfematoare: – Piesa de teatru„Evangheliştii” scrisă de Alina Mungiu Pippidi, în 1992, ridiculizează întreaga istorie a mântuirii. Iisus Hristos este prezentat ca un om fără personalitate, un pretext pentru o mare farsă religioasă, un profet supus manipulării şi apetenţei sexuale. Sfântul Apostol Pavel este în piesă un farsor şi un ucigaş, iar evangheliştii sunt nişte impostori plătiţi să scrie la comandă despre evenimente inexistente. Pe scenă, secvenţele vulgare sunt numeroase şi culminează cu un act de sex oral(!) între Iisus şi femeia păcătoasă, care în Biblie este prezentată ca o pildă luminoasă de pocăinţă, spălând cu lacrimi picioarele Mântuitorului. Juriul Galei UNITER a desemnat „Evangheliştii” drept „cea mai bună piesă românească” a anului 1992, întrucât ar reprezenta un „proiect de resuscitare(!) a dramaturgiei româneşti”. Piesa a fost pusă in scenă la Ateneul Tătăraşi din Iaşi. – Filmul„După dealuri”, scenariul şi regia de Cristian Mungiu, este inspirat de romanele semnate de Tatiana Niculescu Bran despre cazul din 2005 al unei tinere care a murit la o mănăstire izolată din România, după o exorcizare. În fapt, este vorba despre acţiunile unui călugăr şi ale câtorva călugăriţe, ale căror fapte psihopatice, prin generalizarea indusă, sunt proiectate explicit asupra imaginii bisericii ortodoxe. Criticul de film Mircea Valeriu Deacă susține că“reperul principal al filmului ar fi icoana bisericească”. Pelicula a avut premiera la 19 mai 2012, la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, unde Cristian Mungiu a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu.

http://roncea.ro/2012/11/21/

CONCLUZII: În Pastorala de Crăciun din 2014, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen, a spus: „Credinţa noastră nu este un articol de import. Ea este sufletul cu care s-a născut poporul român. Este temelia vieţii noastre sufleteşti, e centrul ei de greutate, este siguranţa noastră în faţa neprevăzutului nostru istoric. Şi nu avem noi dreptul, şi nicio generaţie nu-l are, de a înstrăina sau profana, după gustul timpului, acest străvechi şi sfânt patrimoniu naţional al tuturor veacurilor şi generaţiilor româneşti … Or, eliminarea religiei din şcoli este un atentat  la fiinţa noastră naţională, la credinţa neamului nostru românesc, este o ofensă a maiestăţii divine”.

7. Discreditarea sentimentului naţional. Ridiculizarea noţiunii de patriotism. Aruncarea în derizoriu a valorilor naţionale. Crearea psihozelor facebookiste – componentă a manipulărilor cu ţinte globaliste -. Intoxicarea tradiţiilor naţionale şi a folclorului românesc – fenomenul “bălălău”, manelismul -.

CONCLUZII:

A. „Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor“ – politicianul Columbian Alberto Lleras Camargo.

B. Din filozofia şi din morala manelistă: „Ban pe ban pe ban, pun ban pe ban / Fac afaceri mari în stil American / Că cel mai mult şi cel mai mult / Un lucru în viaţă mi-a plăcut / Să am euro şi parai / Dar fără să ridic un pai.” (Florin Salam); „Fur la tata bani cu sacu / Şi-i dau toţi să fiu al dracu / Şi când îmi vine mie pe chelie / O ţin din beţie în beţie / Vagabond de meserie… Dacă vrei să-ţi fie bine / Atunci scapă-mă de tine / Dar dacă te joci cu focul /Am să-ţi fac electroşocuri.” (Nicolae Guţă).

“Trimite o felicitare de ziua naţională speciei urbane ce arborează drapelul naţional cu mândrie.”

Această felicitare poate fi accesată şi expediată gratis prin bunăvoinţa site-ului:

http://www.ejungla.ro/felicitari/fullsize/1_Decembrie

8. Diabolizarea poporului. Promovarea pe plan mondial a unor imagini deformate în mod grotesc despre români, cu generalizări defăimătoare şi profund umilitoare. Românii, cei mai fioroşi hoţi, tâlhari şi criminali. Holocaustul din România hipertrofiat. Comunismul cel mai nemilos din lume. “Revoluţia” din ’89, cea mai sângeroasă. Dictatorul cel mai odios – Oare cine şi de ce a hotărât executarea acestuia în ziua sfântă a Crăciunului? - Nivelul de inteligenţă al românilor printre cele mai scăzute –Un studiu ştiinţific, publicat în 1940, de prof. C. Rădulescu-Motru, demonstra că românii aveau la acea dată o inteligenţă normală şi o rapiditate în gândire peste medie. O altă cercetare, realizată în 2010, de profesorul Richard Lynn (Universitatea din Ulster), îi plasează pe români, în ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă al popoarelor europene, pe locul 27 din 29 de ţări . Trădătorii/vânzătorii de ţară cei mai eficienţi. Oportuniştii cei mai jalnici.

CONCLUZII:

1. Dacă este să dăm crezare acestor cercetări privind nivelele de inteligenţă, atunci nu putem decât să constatăm că locul codaş ocupat acum de noi în clasamentul european, mai ales la categoria de alfabetizare ştiinţifică – aproape jumătate dintre români (42%) cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, în timp ce 7 procente nu ştiu ce să spună sau nu vor să răspundă –, se datorează unei degradări continue a societăţii româneşti.

2. Ultimele două opinii sunt pe cale de a fi larg acceptate. În primul rând, de cei care cred că ne merităm soarta. Că multe dintre nenorocirile de mai sus, inclusiv pocirea imaginii, ni le facem cu mâna noastră. E drept, uneori, acţionăm şi ca o consecinţă directă a unui semnificativ impuls. “Prietenii” ştiu din partea cui – vine provocarea -, de ce – este declanşată – şi cum – se manifestă –.

 

EPILOG.

Tendinţele aproape suicidare ale evoluţiei României, în acest prim sfert de secol 21, vin ca o mănuşă pe mâna tot mai viguroasă a NOII ORDINI MONDIALE – NOVUS ORDO SECLORUM -. Vestea bună (good news) – dacă ne încălzeşte cu ceva, eventual că moare şi capra vecinului – este că nu suntem singurii în această situaţie. Vestea proastă (bad news) este că noi suntem în vârful lănciilor şi nu este nici o noutate (no news) că ţintele ce urmează a fi străpunse – „glasul sângelui”, apartenenţa la o rasă, la un popor, la o cultură, la o religie– au o duritate redutabilă, care le-a permis să reziste de la începuturile omenirii până în prezent. Originea etno-culturală este considerată, mai ales în cercurile naţionaliste, ca fiind „ultima linie de rezistenţă împotriva haosului”.

Articolul complet se poate accesa la urmatoarea adresa:

https://archive.org/stream/VasileMaiereanPreliminariiLaDisparitiaUneiNatiuni#page/n1/mode/2up

Autor: Vasile MAIEREAN.

Dosarul "Microsoft"

Dintre toate personajele enumerate de martorul din Dosarul Microsoft, cel al lui Remus Truică a fost cel mai puțin mediatizat în ultimele zile. Cunoscut îndeosebi datorită scandalurilor mondene – unul din divorțurile celebre ale României și o presupusă relație amoroasă cu Patricia Kass – Remus Truică este ignorat oarecum pe nedrept. Cu toate acestea, Remus Truică este unul dintre personajele cheie al istoriei noastre contemporane. Un antrepenor care și-a ratat primele afaceri, dar a prosperat după ce a intrat în anturajul familiei Năstase. A ajuns șeful cancelariei lui Năstase, de unde a fost nevoit să-și dea demisia în urma unui scandal, îl regăsim ulterior drept consilier al premierului Călin Popescu Tăriceanu sau partener de afaceri cu Tal Silberstein – consilier al aceluiași Tăriceanu și consultant al lui Traian Băsescu. Conexiunile lui Truică merg însă mai departe, până la Beny Steinmetz, unul dintre principalii acționari ai Gabriel Resources care vizează aurul de la Roșia Montană și implicat în alte proiecte imobiliare și energetice în România, dar și în scandalul Loteria. Apropierea de PSD, nu o exclude pe cea de celebrul cuplu Udrea-Cocoș. Iar dacă vă întrebați de ce amănuntele mondene au fost mai amplu mediatizate decât cele legate de afacerile lui, o explicația ar putea fi apropierea de numele unor jurnaliști și patroni de presă ca Sorin Roșca Stănescu, Dan Andronic ori Cristian Burci. Cu siguranță, memoriile lui Remus Truică, dacă și le va scrie vreodată, ar putea inspira scenariști și regizori, dar și istoricii României. Până la memorii însă…

Istoria romanțioasă

Povestea lui Remus Truică este una romantică, până la un moment dat. Și-a început afacerile cu un butic (magazin alimentar) care, conform prietenilor, ar fi falimentat însă în 1996, în locul lui deschizând un internet-cafe la parterul vilei familiei prietenei sale (ulterior devenită soția sa), Irina Orțan. Nimic nu anunța vacanțele în Marea Caraibilor, vila pe o insulă tropicală, Saint Martin, iahtul de 7 milioane de euro botezat cu numele soției (IRENA), domeniul nesfârșit de pădure și lac, la țară, lângă Capitală, Ferrari și Aston Martin în garaje și concert aniversar la care printre invitați se afla și un (fost) premier al României. O zi sărbătorită în stilul marilor oligarhi ruși, cu un concert cu Patricia Kaas, care a încasat un onorariu de 80.000 euro, presa de cancan scriind însă că a fost vorba de mai mult decât onorariu. Pe soția sa, Irina, a sărbătorit-o la Nikki Beach pe Coasta de Azur, că nu degeaba are și un apartament de lux la Monte Carlo. Despărțirea a fost una cu scântei, pe o insulă din Marea Caraibilor și cu un proces telenovelă, spre deliciul presei mondene, care nu s-a interesat însă și de bătălia pentru împărțirea de… offshore-uri. Aceasta e latura romanțioasă a ascensiunii și vieții lui Remus Truică. O altă latură e mai greu de urmărit, pentru că e presărată de imposibile nume de offshore-uri și conexiuni politice și economice. Dar nu imposibil, cu atât mai mult cu cât doar cu această latură intrăm în istorie.

“L-am acceptat în cabinetul meu, pentru că era tânăr şi voia să muncească, deşi avea o stare materială solidă, la recomandarea lui Alexandru Bittner”

Adrian Năstase, citat de Gândul, despre începutul carierei lui Remus Truică

Rețeaua Totală: Bittner, Petrache, Jianu, Bejenariu. ”Primul milion de euro”

Din 1999 până în 2002, când a fost numit șef de cabinet al lui Adrian Năstase, Remus Truică a fost asociat și administrator în firma Total Net SRL. Asociații lui la momentul ieșirii din firmă erau: Irina Truică, Nell Cobar Emil, Bittner Alexandru și Petrache Adrian Ionel, iar cenzor Jianu Radu Viorel, ulterior intrat în acționariat. Firma TotalNet SRL a prins numeroase contracte cu Guvernul și instituțiile subordonate (Ministerul Finanţelor Publice, Televiziunea Română, Petrom, Secretariatul General al Guvernului) în perioada în care Truică era șef de cabinet al lui Năstase. Total Net e, de pildă, firma care a instalat echipamentele pentru videoconferințele cu prefecții, ținute de premier. Total Net apare și în Strategia Naţională pentru Implementarea Societăţii Informaţionale, document aprobat prin Hotărâre de Guvern, în decembrie 2002, fiind nominalizată ca firma care a primit licenţă pentru instalarea, operarea şi întreţinerea unor reţele publice pentru comunicaţii de date, conform unui articol din România liberă.

Având atâtea uși deschise pentru contracte cu statul, Total Net a devenit interesantă pentru RDS, care a cumpărat 70% din acțiuni cu 1,5 milioane euro. Nașul cuplului Truică, Eugen Bejinariu (combinator al înstrăinărilor patrimoniului cel mai valoros al statului, personaj lăsat de Adrian Năstase premier al țării preț de câteva zile în 2004) declara pentru România liberă că în urma acestei tranzacții și-ar fi făcut Truică primul milion de euro.

Pe Radu Viorel Jianu (acționar minoritar în Total Net) îl găsim prezent în numeroase firme ce gravitează în jurul lui Dorin Cocoș, inclusiv în celebra Dalli Exim, firma concesionară a parcărilor din centrul Capitalei. Însă numele lui Viorel Jianu apare și în timpul mandatului Elenei Udrea la MDRT, ca ocupant al postului de director responsabil cu investițiile în cadrul Companiei Naționale de Investiții (din subordinea MDRT), iar mai apoi ca director al Departamentului Achiziții Publice din RATB. Apoi Jianu a fost arestat, după ce primise o șpagă de 60.000 pentru favorizarea unei firme la o licitație.

Scandalul Snagov. Și o continuare cu SRS

Remus Truică a fost nevoit să părăsească funcția de șef de cabinet de premierul Adrian Năstase după un scandal de presă legat de modul în care a dobândit în mai 2003, proprietatea a peste două hectare de teren din Pădurea Snagov, suprafață completată cu alte hectare pentru care a cumpărat drepturile litigioase la prețuri derizorii. Astfel un oarecare Mihai Nasta, proprietar de drept al unui teren amplasat în Pădurea Scroviștea, a depus în 2003 o cerere de retrocedare, după care și-a cedat drepturile asupra terenului lui Truică. Solicitarea a fost aprobată cu celeritate, dar nu doar atât. În loc ca parcela să fie repartizată pe raza localităţii Scroviştea, unde era amplasamentul terenului revendicat, aceasta a fost repartizat pe malul lacului, în localitatea Snagov. Ca să se poată schimba amplasamentul terenului, Truică a avut nevoie de semnătura lui Ion Dumitru, directorul Romsilva (care i-a dat-o), dar și de semnăturile prefectului de Ilfov, Teodor Filipescu, şi ale primarul Snagovului, Teodor Biriş, ambii PSD-iști (iar Truică era șeful de cabinet al președintelui PSD).

Ulterior, în 2011, presa a relatat că Remus Truică, împreună cu Sorin Roșca Stănescu, au încercat să obțină alte 22 de hectare din lacul Snagov, cu sprijinul administrației locale. E vorba de o insulă răsărită din aluviunile depozitate ca urmare a decolmatărilor lacului, motiv pentru care Apele Române consideră că insula respectivă face parte tot din suprafața lacului. Consiliul Local Snagov și CJ Ilfov consideră suprafața de teren răsărită dintre ape ca aparținând comunei și vor să o includă, conform EVZ, în noul PUG.

Caracatița off-shore

În iunie 2003 fost înființată și Team Services SRL, care acum are ca acționar unic o altă firmă, Ina Trade Com SRL, în spatele căreia este Irina Truică (fosta soție). La început, din acționariatul firmei au făcut parte Untaru Elena Ruxandra, Mănăilescu Amelia și offshore-ul LANDER REAL ESTATE LTD (adresa: Akara Bldg.,24 de CastroStreet,  Wickhams Cay I, Road Town, Tortola, Ins. Virgine Britanice). În 2005, cele două acționare românce și-au cedat acțiunile către Aparaschivei Cristian Relu, care, în vara lui 2005 le-a transmis mai departe firmei Ina Trade Com SRL, iar Irina Truică a fost numită administrator.

Untaru Elena Ruxandra  apare în firme legate de numele senatorului Gabriel Mutu. Mănăilescu Amelia apare ca parteneră și manager în lanțul de case de amanet Tezaur, alături de Raluca Petcu, cea din urmă fiind tot o asociată a senatorului Gabriel Mutu în domeniul spațiilor comerciale preluate din patrimoniul statului român. De altfel, politicianul Gabriel Mutu este un personaj care în anii 2000 a făcut numeroase afaceri imobiliare cu gruparea din jurul lui Dorin Cocoș.

Truică și acționarii din spatele proiectului Roșia Montană

Remus Truică a făcut afaceri și cu unul din principalii acționari ai Gabriel Resources, compania mamă a RMGC. E vorba de Beny Steinmetz, un israelian a cărei avere a fost evaluată de Forbes la 8 miliarde de dolari. Acesta a cumpărat de pe bursa din Toronto 16% din acțiunile corporației care vrea să dea drumul la zăcământul aurifer de la Roșia Montană. Astfel, Remus Truică apare ca asociat cu 50% în firma BRG Residencial Consulting Services SRL, înfiinţată în 31 octombrie 2007, restul de 50% aparţinând unui offshore din BVI, Riverside Real Estate Corp Ltd (cu adresa: Akara Bldg.,24De Castro Street,  Wickhams Cay I,Road Town,Tortola, Ins. Virgine Britanice). Administrator al firmei, pe lângă Truică, a fost numit Sandra Merloni-Horemans, o belgiancă care conduce operațiunile lui Beny Steinmetz din mai multe țări. Beny Steinmetz Group (BSG) are numeroase afaceri controversate. În 2008 s-a scris despre implicarea în conflictele civile legate de controlul câmpurilor de diamante din Sierra Leone, dar și despre înșelarea statului Congo (vezi aici).

Anul trecut The New Yorker sau The Guardian au scris pe larg despre modul în care a dobândit cel mai important zăcământ de fier din Guineea (cumpărând cu 167 de milioane de dolari, zăcăminte a căror valoare este estimată la peste 5 miliarde de dolari!). Acuzațiile de corupție din acest caz au dus la o anchetă a Departamentului de Justiție al SUA și al FBI, unul dintre directorii companiei fiind arestat (detalii pe VoxPublica, aici și aici)

Divizia imobiliară a firmelor lui Beny Steinmetz a încercat să dezvolte și proiecte imobiliare în România, în special în București, în perioada în care primar era Adriean Videanu. Proiectul Planorama s-a încheiat cu un mare scandal. Investițiile de sute de milioane de dolari promise că vor fi făcute în România s-au redus la câteva zeci. Adirean Videanu a devenit însă unul dintre principalii susținători ai proiectului minier de la Roșia Montană.

Pe palier cu Iliescu și Institutul Șincai

Fostul consilier al lui Năstase e prezent și în firma SOLARO GREEN ENERGY INVESTMENT SRL, cu sediul în cadrul ICPE-ului. Fondată de Truică Ilie (tatăl său, 83 ani), a fost cedată societății din Hong Kong: SOLARO DEVELOPMENT LIMITED (adresa: WORKSHOP 20, 14/F, THRIVING IND CTR 26-38 SHA TSUI RD TSUEN WAN NT). Firma din Hong Kong e reprezentată de Truică, iar administratori sunt Remus Truică și Wong Shun Cheung. Domeniul de activitate al firmei este “Producţia de energie electrică” și Truică și-a prezentat firma ca fiind o asociere cu grupul chinez Sungen, activ în domeniul panourilor fotovoltaice (vezi aici). Punctul de lucru al acestei societăți este în București, pe strada Atena, la numărul 11. La aceeași adresă cu firma de energie administrată de Remus Truică am găsit că a funcționat și Institutul Ovidiu Șincai, al PSD-ului și în presă s-a precizat că imobilul de la respectiva adresă e administrat de RAAPPS, dar din el 78 de camere au fost închiriate PSD-ului (amănunte aici). Mai mult, conform Mediafax, pe strada Atena nr 11 a funcționat cabinetul senatorial al fostului Președinte al României Ion Iliescu.  Pe “Remus și Ion” îi leagă un eveniment comun din 2004. Astfel, Ion Iliescu l-a decorat la Cotroceni pe Remus Truică în 2004 cu Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler. Tot pe strada Atena, nr 11 e și adresa organizaţiei PSD sector 1.

În cadrul mai multor firme de energie la care acționar majoritar este firma reprezentată de Truică, SOLARO GREEN ENERGY INVESTMENT SRL, a fost cooptat și Simion Nicolae Eduard, care a ocupat funcția de șef serviciu operațiuni de piață în cadrul BNR.

O ”adresă” de 35 milioane euro

În mai 2006 se înființa Saxonia Consulting SRL, cu asociat unic SAXONIA CONSULTING ESTABLISHMENT GMBH (adresa: Liechtenstein, FL – 9490 Vaduz,  Birkenweg 6) și Irina Truică ca administrator. Aceeași adresă cu a firmei din Liechtenstein:  “FL – 9490 Vaduz,  Birkenweg 6”, o mai găsim într-un anunț din 2 iunie 2004 al Societății Naţionale de Radiocomunicaţii – S.A., care sună așa: “Ofertant câştigător a fost firma: MARKLINK Communications Establishment, Birkenweg 6, FL-9490, Vaduz, Liechtenstein. Natura produselor care se vor livra de către ofertanţii câştigători: echipamente de comunicaţii care să asigure modernizarea reţelei de distribuţie şi emisiune a radiodifuziunii televizate, cod CPSA 3220.11.  Preţul contractului: 35 milioane de dolari, exclusiv T.V.A”.

Remus Truică și Dan Andronic

În iulie 2007 s-a înființat TRG AGENT DE ASIGURARE SRL, care-i are ca asociați pe israelianul Gil Shraga Birger (10%), pe Remus Truică (30%) și offshore-ul  STG VENTURES LTD (adresa: Geneva Place, 333 Waterfront,  Drive, Road Town, Tortola, Etaj 2, Ins. Virgine Britanice) reprezentat Marius Andrei Marcovici. Administrator al TRG AGENT DE ASIGURARE SRL a fost numit în 2008 Marius Andrei Marcovici, fost consilier personal al premierului Călin Popescu Tăriceanu.

Același offshore, STG VENTURES LTD, asociat cu Truică mai apare în 2005 și în acționariatul firmei FIRST ONE COMMUNICATION – S.A., dar de data asta reprezentat nu de un cetățean din Irlanda de Nord, ci de Dan Andronic, actualul director general al EVZ. Prezența  în TRG AGENT DE ASIGURARE SRL a lui Truică alături de Marius Marcovici, de israelianul Gil Shraga Birger (din grupul consultantului politic Tal Silberstein) și de offshore-ul al cărui reprezentant apare la un moment dat și Andronic, se explică prin faptul că Dan Andronic  a  fost și consilierul lui Adrian Năstase, iar mai apoi al lui Călin Popescu Tăriceanu.

În septembrie 2004 a fost înființată GENERIC PHARMA SRL, de către Aparaschivei Cristian Relu, al cărei obiect de acrtivitate era: “Comerţ cu ridicata al produselor farmaceutice”. În octombrie 2004 a intrat în acționariat și Rădoi Dițescu Cristian Dan, care apoi a preluat toate părțile sociale ale firmei al cărei sediu social era acasă la mama Irinei Truică. Rădoi Dițescu Cristian Dan a fost șeful liniei de gardă la Spitalul Universitar de Urgență București și consilier prezidential pe probleme de sanatate in guvernarea CDR (1996-1998) și ex membru PNȚCD (vezi aici). În iulie 2005, în cadrul GENERIC PHARMA SRL intră ca asociat firma STG VENTURES LTD (adresa:  333 WATERFRONT DRIVE WICKHAM’S,  CAY ROAD TOWN TORTOLA, Ins. Virgine Americane), reprezentată de  David Howe, cu 66% și Remus Truică, cu 33%, scoțându-l pe Rădoi Dițescu Cristian Dan din firmă.

E vorba de același offshore al cărui reprezentant  a fost, la un moment dat, Dan Andronic. Directorul EVZ a recunoscut la un moment dat cine e în spatele STG Ventures LTD, firmă al cărei reprezentant a fost: „Off-shore-ul este al lui Shimon, Tal si Gil”, iar Remus Truică a confirmat pentru EVZ  că în spatele offshore-ului STG se află strategii politici israelieni care i-au consiliat de-a lungul vremii pe Traian Băsescu, Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu: „Da, ne-am asociat în această societate care trebuia sa fie o interfață pentru distribuția produselor farmaceutice generice. Adică, medicamente generice. Firma însă nu are și nici n-a avut activitate pentru că, în fine, n-am avut timp să ne ocupam prea mult de ea. Îi cunosc foarte bine pe Silberstein, Sheves și Birger și, fiind prieteni, ne-am asociat. I-am cunoscut în perioada în care aceștia au lucrat pentru Nastase si PSD” ( ).

În locul fostului consilier prezidențial, a fost numit din administrator Aparaschivei Cristian Relu. Numele acestuia apare și ca șef al boardului înntr-o firmă elvețiană: Miroxx Swiss AG:

Afaceri cu Paul Lambrino

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul, Irina Truică a declarat că fostul ei soț l-a ajutat pe prințul Paul să revendice mai multe proprietăţi în baza unor acte succesorale, printre care Pădurea Fundul Sacului, de 47 de hectare, de pe malul Lacului Snagov. Truică, prin intermediul unui offshore, RECIPLIA SRL, ar fi cumpărat drepturile succesorale ale prințului pentru 4 milioane de euro. RECIPLIA SRL e deținută de un offshore cipriot, RECIPLIA LIMITED (sediul: Nicosia, str. Andrea Zakou Egkomi, P.C.), prim administrator fiind Sandra Merloni-Horemas, aghiotanta miliardarului Benny Steinmetz, din 2010 succedându-i-se ca administrator Marcovici Marius Andrei, fostul consilier al premierului Tăriceanu (aici).

Remus Truică, Cristi Burci și ginerele lui Măgureanu

În firma METROSCREEN GRUP SRL, înființată în august 2002, asociați au fost firma ROMANIAN INVESTMENT & DEVELOPMENT SRL și persoanele fizice Palaz Mihai Lucian, Irina Truică și Zaharia Schrotter, fiecare cu câte 25%. Acționarul ROMANIAN INVESTMENT & DEVELOPMENT SRL era la rându-i deținut de o firmă:  ALABANY HOLDINGS LLC., cu sediul in 208 West State Street, Trenton, New Jersey 08608-1002, S.U.A. reprezentată prin Cristi Cristian Ionel Burci. În 2003 părțile sociale deținute de ALBANY au fost cedate către o companie elvețiană M.G. MEDIA GROUP INTERNATIONAL HOLDING – S.A., cu sediul în Via Francesco Soave 8,  CP  6901, Lugano reprezentată de avocatul Alin Drînceanu. Acesta este partener în casa de avocatură Șova, Rațiu și Asociații cu Dan Șova (aici).

În firma ROMCONSULTING RESTSERV SRL, fondată în august 2006 de Vladimir Cohn, în acționariatul căreia au intrat mai întâi senatorul Gabriel Mutu și Iordăchescu Bogdan Cătălin. În 2010 firma e deținută în mod egal de Remus Truică, Vladimir Cohn, Pepe Berciu și Ioan Biriș. Ultimii doi sunt coacționarii “BDG Import SRL”, importatorul și distribuitorul “Jack Daniel’s” în România. Ion Biriș este ginerele lui Virgil Măgureanu.Truică și ginerele lui Măgureanu au deschis prin această firmă cluburile de fițe “Loft” și “El Capitan”. Administratorul ROMCONSULTING RESTSERV SRL, Clejeneanu Dan Cristian, a fost partener de afaceri și cu Petrică Paraschiv, fost director adjuct al ANL în Guvernarea PDL-PSD în 2009, personaj implicat în transferul unei datorii a PSD de 1,8 milioane lei, către un offshore cipriot, OceanZone Energy LTD:

De asemenea, Truică a fost asociat cu Biriș și Berciu și în LEADER ART CONSTRUCT SRL din 2008, firmă în care apar din nou, la un moment dat, ca acționari Petcu Raluca și Mănăilescu Amelia, care apar ca managerițe în LIPSCA SA și în legătură cu numele senatorului Gabriel Mutu.

La final prezentăm o secvență din lupta pentru avere a soților Truică, urmare a divorțului, bătălie care nu s-a purtat doar prin tribunalele românești. Astfel, în anii 2012-2013, cei doi s-au judecat la The Eastern Caribbean Supreme Court in The High Court of Justice, în legătură cu modul în cara va fi împărțit offshore-ul IRNAMA LTD din Anguila, unde Remus Truică era managing director și Irina Truică era second managing director. Ce patrimoniu ascundea acel offshore, doar cei doi știu.

O știre din martie 2014 anunță că au început procedurile de executare silită a domeniul său, pentru o datorie bancară de 3 milioane de euro. Asta înseamă că Remus Truică ar trebui să fie acum din nou un român ca majoritatea populației, adică sărac. Dar acesta n-ar fi un destin de șef de cabinet.

Anunt

CONFERINTA JUDETEANA DE ALEGERI

A U.G.S.R. HUNEDOARA

Doamnelor si domnilor presedinti de federatii sindicale si sindicate,

Pe data de 9 septembrie 2014, la orele 11.00, la Deva, in Sala Polivalenta a CARP Deva din str. Traian nr. 33, Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania (UGSR) organizeaza conferinta judeteana pentru alegerea conducerilor locala si judeteana a UGSR.

Am primit, din parta domnului presedinte al UGSR, dl. Stefan Calinescu, rugamintea de a va transmite invitatia de participare, in vederea unei posibile colaborari viitoare cu CNSC, la acest eveniment.

 Va prezint, in anexa, documentele primite (clic aici pentru vizionare si descarcare in format PDF).

Cu stima,

Coordonator CNSC,

Prof.  dr. Mircea DOGARU

Iata cum poti deveni infractor fara sa stii

                           

            Codul Penal al Romaniei (Legea nr. 286/2009), Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 24/07/2009,  a intrat in vigoare la data de 1 februarie 2014.

Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că Noul Cod Penal extinde  faptele săvărșite de funcționarul public  catalogate drept Infracţiuni de corupţie şi de serviciu  și la alte persoane.

Care sunt aceste persoane?

ART. 308

  (1) Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

     

     Cine sunt funcționarii publici?

      

        ART. 175

  Funcţionar public

  (1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

  a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

  b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

  c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

  (2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

       

    Care sunt faptele  prevăzute la Infracţiuni de corupţie şi de serviciu?

       

       ART. 289

  Luarea de mită

  (1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

  (2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

  (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

  ART. 290

  Darea de mită

  (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

  (2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

  (3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

  (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).

  (5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

  ART. 291

  Traficul de influenţă

  (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

  (2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

  ART. 292

  Cumpărarea de influenţă

  (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

  (2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

  (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).

  (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

       ART. 295

  Delapidarea

  (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

  (2) Tentativa se pedepseşte.

       ART. 297

  Abuzul în serviciu

  (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

  (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

  ART. 298

  Neglijenţa în serviciu

  Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

  ART. 299

  Folosirea abuzivă a funcţiei în scop sexual

  (1) Fapta funcţionarului public care, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, a urgenta ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, pretinde ori obţine favoruri de natură sexuală de la o persoană interesată direct sau indirect de efectele acelui act de serviciu se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

  (2) Pretinderea sau obţinerea de favoruri de natură sexuală de către un funcţionar public care se prevalează sau profită de o situaţie de autoritate ori de superioritate asupra victimei, ce decurge din funcţia deţinută, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

  ART. 300

  Uzurparea funcţiei

  Fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

  ART. 301

  Conflictul de interese

  (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obţinut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

  (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.

        ART. 304

  Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice

  (1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

  (2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

  (3) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), s-a săvârşit o infracţiune împotriva investigatorului sub acoperire, a martorului protejat sau a persoanei incluse în Programul de protecţie a martorilor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar dacă s-a comis cu intenţie o infracţiune contra vieţii, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

Autor: Nistor Ionut