Motto: Cugetaţi,
cugetaţi, cugetaţi…
PRELIMINARII LA
DISPARIŢIA UNEI NAŢIUNI. Serial documentar pentru televiziune. Schiţa scenariului.
SEZONUL I – România şi
românii.
8 EPISOADE:
1. Extincţia
populaţiei. Emigrare masivă,
forţată de slăbirea rapidă şi dramatică a economiei naţionale şi de existenţa
unei săracii care plasează România pe locul doi în Europa, cu 40% din totalul
populaţiei aflat sub pragul de subzistenţă – numărul românilor plecaţi la
muncă în străinătate, numai pe parcursul anului 2009, a fost de circa
3.000.000 de persoane, urmaţi apoi anual de alte sute de mii -. Exodul
creierelor – medici, ingineri, informaticieni, cercetători, specialişti din
toate domeniile -.Natalitate în picaj accentuat– Romania se află
în al 26-lea an de declin demografic. Dacă la începutul anului 1990 România
avea 23,2 milioane de locuitori, în anul 2015 are o populaţie de sub 20 de
milioane -. Creşterea ratei sinuciderilor – 8 persoane s-au sinucis pe zi, în 2011, în România, potrivit unui raport al Institutului Naţional de
Medicină Legală „Mina Minovici”.Sistemul medical în colaps – lipsa
fondurilor de la bugetul de stat şi a medicilor etc. –Practicarea unui
sistem de învăţământ total neperformant – dacă în 1930, potrivit
recensământului, în România numărul analfabeţilor era de 9,8 milioane de
persoane, iar în perioada comunistă, analfabetismul fusese aproape
eradicat, în prezent, România a ajuns din nou ţara cu cei mai mulţi
analfabeţi din Europa, cu peste 2 milioane. La bacalaureatul din iunie 2012, la 54 de
licee din România niciun elev nu a reușit să promoveze examenul maturității. În
2013, rata medie de promovabilitate la examenul de bacalaureat a fost de 55,4%
-.
CONCLUZII: “Ubi bene, ibi patria” (Unde este bine,
acolo este patria) –sentinţă formulată de poetul roman Marcus Pacuvius (220-130
î.Hr.), citat de Cicero în Cartea a V-a din “Tusculanae Disputationes”, anul 45
î.Hr. Acest dicton latin, parafrazat sub formula „Ubi panis, ibi patria!„(Unde
este pâine, este patria), a fost declarat deviza emigranţilor de pretutindeni,
de scriitorul J.Hector St.John de Crevecoeur, în cartea sa „Letters from an
American farmer”, publicată la Londra, în anul 1782.
2. Neantizarea
teritoriului naţional.
Vânzarea şi concesionarea de terenuri cetăţenilor străini, în baza unor legi
inacceptabil de permisive.
– S-a terminat cu „Nu ne vindem ţara!”-.Jupuirea României prin retrocedări
frauduloase de bunuri immobile – case, terenuri/munţi, păduri etc. –
chiar şi sate întregi(!) cu bisericile şi cimitirele lor, pădurile defrişate
masiv imediat după dobândirea lor în instanţă-.Despăgubiri uriaşe, urmare
a unor supraevaluări exaggerate – permise de o legislaţie special
concepută pentru jaf şi acordate inclusiv cetăţenilor străini, printre care
chiar şi moştenitori ai unor hortişti şi criminali de război(!).
CONCLUZII: „Corruptissima republica plurimae leges” (Statul
cel mai corupt are şi cele mai multe legi), dicton al istoricul
Publius-Cornelius Tacitus (55–115 d.Hr.).
3. Spolierea economiei naţionale. În “strategia “haotică a politicilor
economice româneşti de după ’90, sigura certitudine predictibilă a fost
corupţia. Desfiinţarea industriei– site-ul http://www.ziar15minute.net/2013/04/04/
prezintă o listă, cuprinzând 1256 de mari întreprinderi româneşti, cu peste
1000 de angajaţi pe unitate, unele ajungând la mai mult de 10.000 de salariaţi,
care au fost distruse, falimentate sau privatizate fraudulos de către guvernele
care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani -. Întreaga
suprafață a României concesionată străinilor pentru exploatarea tuturor
resurselor naturale (petrol, gaze, aur etc.), în condiţii dezavantajoase
statului român. Cheltuieli imense din bugetul de stat pentru achiziţii
păguboase dictate din exterior – fregate, avioane, armament etc.
-. Un sistem financiar bolnav, cu o economie subterană uriaşă – în
anul 2013, reprezenta 40 de miliarde de euro -, cu un mecanism de
impozitare fiscală neeficient – în 2010 evaziunea fiscală a fost de 10 mld.
Euro – şi având funcţionari corupţi până la cel mai înalt nivel – vezi
cazul fostului şef al ANAF Sorin Blejnar -, cu împrumuturi uriaşe la bănci
precum FMI şi BM – aflată la zero în 1989, la începutul anului 2010,
România avea o datorie externă totală de 80,2 mld. Euro/numai într-un
an, 2009, România a împrumutat 17,9 mld. Euro -.
CONCLUZII: Românii trăiesc drama unor fenomene
economice care parcă fac parte dintr-o nedescoperită încă “Lege a distrugerii
accelerate”. Ceea ce s-a construit în România în zeci de ani, dispare în luni,
săptămâni şi zile. În 1916, poetul Octavian Goga aprecia în jurnalul personal
că, în România, clasa politică era compusă în totalitate din secături. Câţiva
ani mai târziu, referindu-se la aceeaşi categorie de persoane, dramaturgul
Victor Eftimiu declama: „M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!”. O
explicaţie a dezastrului economic în care a ajuns astăzi România este şi faptul
că, printre cei care conduc politic destinele ţării de peste doua decenii,
evoluează în exclusivitate secături, lichele şi canalii.
Gaura (neagră) din
steag, simbolul, plin de semnificatii (sumbre) al “revoluţiei” din decembrie
1989
4. Corupţia endemică. Şeful statului (!) – 68 de dosare penale: acuzaţii
de fals, uz de fals, abuz în serviciu în formă calificată şi continuată,
bancrută frauduloasă, delapidare etc.-, prim-miniştri (!), miniştri,
funcţionari la toate nivelurile, magistraţi, procurori, politicieni din întreg
spectrul politic, parlamentari, baroni locali, “ciocoi” de toate dimensiunile
şi culorile sunt cercetaţi sau chiar condamnaţi în afaceri monstruoase de
corupţie şi de jefuire a avuţiei naţionale – în decembrie 2014, 32 de
şefi de Consilii Judeţene, din totalul de 41, erau anchetaţi sau arestaţi
preventiv pentru fapte de corupţie –. Şi, „cireaşă pe tort”, multe dintre
aceste infracţiuni sunt muşamalizate de o justiţie politizată,
selectivă, uneori implicată direct în fapte de corupţie de mare gravitate –
a se vedea cazul procurorului şef(!) al DIICOT, Alina Bica şi cel al
judecătorului la CCR (!), Toni Greblă. În privinţa „dispariţiei” Flotei
României (peste 100 de nave comerciale, România pelocul 9 în topul
mondial, în 1989), procurorii anticorupţie au decis neînceperea urmăririlor
penale (NUP) pentru 7 persoane implicate, pe motiv că o expertiză proprie(!) a
DNA a stabilit “un prejudiciu zero”(!), iar pentru fostul preşedinte Traian
Băsescu, pe motiv că “faptele nu există”(!). Ce se poate deduce din aceste
hotărâri ale procurorilor DNA? Eventual, ipoteza absurdă că un Triunghi al
Brmudelor înghite nave româneşti, astfel că, pe cale de consecinţă, nu există vinovaţi
(„fapta nu există”) şi nu sunt pagube materiale („prejudiciu 0”). În mintea
procurorilor DNA, singurii „iniţiaţi” ai naţiei, navele sunt undeva în zona
esoterică a portului Constanţa, dar nu le vedem noi, proştii de români. Aşa
ceva…?!?!
CONCLUZII: “România este mare, cine fură ăla are!”,
„Ţara noastră îi bogată, fură tăţi şi nu să gată!”- ziceri din
popor. „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!” – lozincă
scandată la demonstraţiile de stradă.
România este percepută
drept una dintre cel mai corupte ţări din Europa
5. Distrugerea patrimoniului cultural
naţional. Furtul la dimensiuni monstruoase,mai
ales în perioada vidului legislativ de după 1989 – monede dacice, artefacte,
obiecte de artă populară, tablouri, icoane, mobilier religios, bijuterii,
elemente și chiar structuri din case populare – vezi şi afacerea GOJDU.
-. Ministerul Culturii nu are o “Listă a monumentelor istorice” la zi, cu o
evidenţă clară asupra fiecărui monument în parte – Aceasta deficienţă
gravă, denotă lipsa evidentă de voință a factorilor decizionali, cu efecte
devastatoare, în care distrugerile sunt aproape permise -.Restituiri
ilegale de bunuri de patrimoniu. Neglijarea intenţionată a
promulgăriiunei legislaţii protective pentru patrimoniul cultural naţional –
lăsând cale liberă jafulu generalizat-. Fonduri nesemnificative,
ca şi inexistente, alocate de la bugetul de stat – Ministerul Culturii are
doar șase angajați care se ocupă de întregul patrimoniu cultural al României,la
care se adaugă specialiştii de la cele câteva filiale din teritoriu. Zeci
de şantiere arheologice au fost pur şi simplu abandonate.
CONCLUZII: “Patrimoniul cultural din România este o
chestiune de siguranță națională”-citat din interviul acordat de Şerban
Sturdza, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România,ziaristului Vlad
Ignat şi publicat în ziarul Adevărul (27 martie 2013) şi în revista Historia
(aprilie 2013).
Piese, de câte
1-1,5kg. (!) bucata, turnate din aur provenit de la monede Koson topite au fost vândute în
străinătate ca fiind brăţări dacice şi, o parte (13, cântărind 12,633 kg), au
fost răscumpărate ulterior, prin acţiuni ale Ministerului Culturii, cu sume
exorbitante (6 milioane de Euro). Excrocheria îşi face efectul şi acum!
În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat (!?) Castelul Bran, bun
de patrimoniu inestimabil, reginei Maria. E un blestem faptul că în România
s-au găsit nemernici prădători de ţară, de-a lungul tuturor timpurilor şi în
toate structurile sociale. La moartea sa, regina nu a lăsat castelul ţării
căreia i se cuvenea, ca bun de patrimoniu de neînstrainat şi l-a trecut în
testament în proprietatea fiicei sale Ileana. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și
a intrat în proprietatea statului român, fiind amenajat şi administrat ca muzeu
de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată
cu bani din bugetul statului român, în 1993.
La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri
juridice foarte controversate, castelul este retrocedat. La data de 1 iunie
2009, intră pe deplin în posesia habsburgilor moștenitori: Dominic, Maria Magdalena
și Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.
Principalul vinovat al acestei acţiuni
incalificabile împotriva patrimoniul cultural al României este fostul ministru
al culturii Adrian Iorgulescu, implicat şi în alte afaceri necurate asemănătoare:
retrocedarea Castelului Peleş, cazul aşa-ziselor brăţări dacice de aur etc.
Dar, e vinovată şi
clasa politică de după 1989, în întregimea ei, pentru elaborarea legislatiei
actuale, inadmisibil de permisivă când e vorba de avuţia naţiei.
La 15 ianuarie şi 26 februarie 2007, istoricul Mihai
Pelin scria în „Cronica Română”: „Acum, Dominic de Habsburg vrea să vândă
ceea ce i s-a oferit în conditii perfect ilegale… Ce ar mai trebui ca
lui Adrian Iorgulescu să-i intre în cap că se joaca cu focul? Actualul guvern îl apară şi-i cântă în strună, dar
n-ar fi exclus ca un alt guvern să-i ceară socoteală pentru escrocheriile puse
astăzi în operă. Şi chiar dacă nici aşa ceva nu va surveni, omul oricum va
rămâne în istorie ca un ministru pe care l-a durut undeva de
soarta patrimoniului cultural naţional şi de soarta culturii, în general… În
schimb, în Parlament se vorbeşte despre formarea unei
comisii de anchetă, care să cerceteze condiţiile
evident suspecte în care a fost cedat unui cetăţean străin un bun remarcabil de
patrimoniu cultural şi istoric. Ii dorim succes, deşi ne îngrijorează faptul că
această comisie va lucra sub girul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi
corupţiei a Camerei Deputaţilor, prin zelul căreia s-au acoperit destule
matrapazlâcuri.” Ceea ce, din păcate, s-a şi întâmplat cu adevărat.
6. Slăbirea Bisericii Ortodoxe Române – Ortodoxia este percepută ca religie naţională în Romania, în
primul rând datorită faptului că 86,8% din populație este de această confesiune
(conf. recensământului din 2002) –. Scoaterea religiei din şcoli. Acceptarea pe teritoriul
României a activităţii tuturor cultelor, sectelor, mişcărilor religioase esoteric
– gen Biserica Scientologică -, şi a grupărilor spirituale –gen MISA
-“Mişcarea pentru Integrarea Spirituală în Absolut”, iniţiată de Gregorian Bivolaru
şi bazată pe practici sexuale neotantrice. Presiuni şi sprijin material din
partea unor cercuri oculte din exterior pentru dezvoltarea în România a
mişcărilor de emancipare a homosexualilor – având ca efecte directe
disoluţia instituţiei familiei şi subminarea moralei creştine. Atacuri
sistematice în mass-media –propagarea de informaţii denigratoare
– şi în zona creaţiei artistice – filme, piese de teatru, artă
plastică – blasfematoare: – Piesa de teatru„Evangheliştii”
scrisă de Alina Mungiu Pippidi, în 1992, ridiculizează întreaga istorie a
mântuirii. Iisus Hristos este prezentat ca un om fără personalitate, un pretext
pentru o mare farsă religioasă, un profet supus manipulării şi apetenţei
sexuale. Sfântul Apostol Pavel este în piesă un farsor şi un ucigaş, iar
evangheliştii sunt nişte impostori plătiţi să scrie la comandă despre
evenimente inexistente. Pe scenă, secvenţele vulgare sunt numeroase şi
culminează cu un act de sex oral(!) între Iisus şi femeia păcătoasă, care în
Biblie este prezentată ca o pildă luminoasă de pocăinţă, spălând cu lacrimi
picioarele Mântuitorului. Juriul Galei UNITER a desemnat „Evangheliştii” drept
„cea mai bună piesă românească” a anului 1992, întrucât ar reprezenta un „proiect
de resuscitare(!) a dramaturgiei româneşti”. Piesa a fost pusă in scenă la
Ateneul Tătăraşi din Iaşi. – Filmul„După dealuri”,
scenariul şi regia de Cristian Mungiu, este inspirat de romanele semnate de
Tatiana Niculescu Bran despre cazul din 2005 al unei tinere care a murit la o
mănăstire izolată din România, după o exorcizare. În fapt, este vorba despre
acţiunile unui călugăr şi ale câtorva călugăriţe, ale căror fapte psihopatice,
prin generalizarea indusă, sunt proiectate explicit asupra imaginii bisericii
ortodoxe. Criticul de film Mircea Valeriu Deacă susține că“reperul principal al
filmului ar fi icoana bisericească”. Pelicula a avut premiera la 19 mai 2012,
la Festivalul Internațional de Film
de la Cannes, unde Cristian Mungiu a câștigat premiul pentru cel
mai bun scenariu.
CONCLUZII: În Pastorala de Crăciun din 2014,
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen, a spus: „Credinţa noastră nu
este un articol de import. Ea este sufletul cu care s-a născut poporul român.
Este temelia vieţii noastre sufleteşti, e centrul ei de greutate, este
siguranţa noastră în faţa neprevăzutului nostru istoric. Şi nu avem noi
dreptul, şi nicio generaţie nu-l are, de a înstrăina sau profana, după gustul
timpului, acest străvechi şi sfânt patrimoniu naţional al tuturor veacurilor şi
generaţiilor româneşti … Or, eliminarea religiei din şcoli este un
atentat la fiinţa noastră naţională, la credinţa neamului nostru
românesc, este o ofensă a maiestăţii divine”.
7. Discreditarea
sentimentului naţional. Ridiculizarea noţiunii de patriotism.
Aruncarea în derizoriu a valorilor naţionale. Crearea psihozelor facebookiste
– componentă a manipulărilor cu ţinte globaliste -. Intoxicarea
tradiţiilor naţionale şi a folclorului românesc – fenomenul “bălălău”,
manelismul -.
CONCLUZII:
A. „Un popor fără tradiţii este un popor fără
viitor“ – politicianul Columbian Alberto Lleras Camargo.
B. Din filozofia şi din morala manelistă: „Ban
pe ban pe ban, pun ban pe ban / Fac afaceri mari în stil American / Că cel mai
mult şi cel mai mult / Un lucru în viaţă mi-a plăcut / Să am euro şi parai / Dar
fără să ridic un pai.” (Florin Salam); „Fur la tata bani cu sacu / Şi-i dau
toţi să fiu al dracu / Şi când îmi vine mie pe chelie / O ţin din beţie în
beţie / Vagabond de meserie… Dacă vrei să-ţi fie bine / Atunci scapă-mă de tine
/ Dar dacă te joci cu focul /Am să-ţi fac electroşocuri.” (Nicolae Guţă).
“Trimite o felicitare de ziua naţională speciei
urbane ce arborează drapelul naţional cu mândrie.”
Această felicitare
poate fi accesată şi expediată gratis prin bunăvoinţa site-ului:
8. Diabolizarea
poporului. Promovarea pe plan
mondial a unor imagini deformate în mod grotesc despre români, cu
generalizări defăimătoare şi profund umilitoare. Românii, cei mai fioroşi
hoţi, tâlhari şi criminali. Holocaustul din România hipertrofiat. Comunismul
cel mai nemilos din lume. “Revoluţia” din ’89, cea mai sângeroasă. Dictatorul
cel mai odios – Oare cine şi de ce a hotărât executarea acestuia în ziua
sfântă a Crăciunului? - Nivelul de inteligenţă al românilor printre cele
mai scăzute –Un studiu ştiinţific, publicat în 1940, de prof. C.
Rădulescu-Motru, demonstra că românii aveau la acea dată o inteligenţă normală
şi o rapiditate în gândire peste medie. O altă cercetare, realizată în 2010, de
profesorul Richard Lynn (Universitatea din Ulster), îi plasează pe români, în
ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă al popoarelor europene, pe locul
27 din 29 de ţări . Trădătorii/vânzătorii de ţară cei mai eficienţi.
Oportuniştii cei mai jalnici.
CONCLUZII:
1. Dacă este să dăm crezare acestor cercetări
privind nivelele de inteligenţă, atunci nu putem decât să constatăm că locul
codaş ocupat acum de noi în clasamentul european, mai ales la categoria de
alfabetizare ştiinţifică – aproape jumătate dintre români (42%) cred că
Soarele se învârte în jurul Pământului, în timp ce 7 procente nu ştiu ce să
spună sau nu vor să răspundă –, se datorează unei degradări continue a
societăţii româneşti.
2. Ultimele două opinii sunt pe cale de a fi
larg acceptate. În primul rând, de cei care cred că ne merităm soarta. Că multe
dintre nenorocirile de mai sus, inclusiv pocirea imaginii, ni le facem cu mâna
noastră. E drept, uneori, acţionăm şi ca o consecinţă directă a unui
semnificativ impuls. “Prietenii” ştiu din partea cui – vine provocarea -,
de ce – este declanşată – şi cum – se manifestă –.
EPILOG.
Tendinţele aproape
suicidare ale evoluţiei României, în acest prim sfert de secol 21, vin ca o
mănuşă pe mâna tot mai viguroasă a NOII ORDINI MONDIALE – NOVUS ORDO SECLORUM
-. Vestea bună (good news) – dacă ne încălzeşte cu ceva, eventual că moare
şi capra vecinului – este că nu suntem singurii în această situaţie. Vestea
proastă (bad news) este că noi suntem în vârful lănciilor şi nu este nici o
noutate (no news) că ţintele ce urmează a fi străpunse – „glasul sângelui”,
apartenenţa la o rasă, la un popor, la o cultură, la o religie– au o
duritate redutabilă, care le-a permis să reziste de la începuturile omenirii
până în prezent. Originea etno-culturală este considerată, mai ales în
cercurile naţionaliste, ca fiind „ultima linie de rezistenţă împotriva
haosului”.
Articolul complet se
poate accesa la urmatoarea adresa:
Autor: Vasile
MAIEREAN.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu